282 poze   29963 vizite

2 A Metodele campionilor de la tineret in Olanda si Belgia

Sportul cu porumbei din Olanda si Belgia este diferit de cel din Taiwan.Am facut referire la asta intr-un articol precedent. Cel mai mare lucru in Europa au fost si vor fi concursurile cu porumbeii maturi.Pana in anii ’60 crescatorii considerau concursurile cu puii ( tineretul ) nimic altceva decat o povara. Nu mai era o necesitate sa ii pregateasca pentru viitor. Porumbeii trebuia sa isi capete experienta pentru intreaga lor cariere incepand ca pasari mature , sau in alte cuvinte: Cursele cu puii erau considerate un antrenament si foarte putin mai mult decat atat.

Punctul de cotitura a fost organizarea unui concurs national in Olanda pentru pui din orasul Orleans in anii ’50. Distanta a fost in jur de 420 km pentru crescatorii care locuiau in sudul tarii iar porumbeii calor care locuiau in nord trebuiau sa strabata o distanta de aproape 650 km.

Multi au protestat cu ardoare impotriva unui asemenea concurs.Era prea departe.Puii nu puteau sa faca fata unei asemenea distante. Din acest motiv crescatorii din nord au renuntat sa mai angajeze puii la Orleans. Cei care erau impotriva s-a parut ca au avut dreptate pentru ca primul concurs a fost un dezastru. Aproape o treime din porumbei nu s-au mai intors niciodata. Insa nu credeti ca asta a insemnat sfarsitul cursei de la Orleans , ci din contra .

Schimbarea treptata
Treptat oamenii si-au dat seama ca puii se pot descurca de minune la distante de 450 km sau ceva mai mari. Din ce in ce mai mult ei au inceput sa prezinte un interes crescut fata de concursurile cu puii si Orleans a catigat o mare popularitate incat avea sa devina cea mai mare cursa de porumbei din intreaga lume. La inceputul anilor ’90 nu mai putin de 250.000 porumbei au fost angajati in concurs si lansati in acelasi timp. “ Cerul deasupra Orleans-ului a devenit negru , parca era o eclipsa solara ” scriau revistele de specialitate.

In anii ’70 se gasea o situatie diferita de trecut. Cursele cu puii nu mai erau un mijloc de antrenare a porumbeilor pentru viitoarea cariera , erau considerate la fel de atractive ca si cele cu porumbeii maturi. Un motiv a fost acela ca in cazul maturilor erau intotdeauna aceiasi oameni care invingeau , in timp ce in cazul porumbeilor tineri sansele deveneau aproape egale. Oricine putea sa invinga ( in acele zile ! ).

Din cauza interesului crescut din ce in ce mai multe concursuri pentru pui au fost organizate , chiar pana la 600 km si … foarte putini porumbei tineri s-au pierdut.

Si ne-am ales cu o noua categorie de columbofili : aceia care erau mai putin interesati de concursurile cu maturii si mult mai interesati de concursurile cu puii : ei au fost numiti ‘ specialistii ’. Intr-un timp foarte scurt ei au dominat asa de tare incat efectiv au distrus concursurile. Acum avem o situatie nostima : In trecut se spunea ‘ cu puii sansele sunt mult mai egale pentru ca oricine poate sa invinga ’ , acum a venit timpul in care putem spune ca ne confruntam cu reversul medaliei.

Concursurile cu puii au devenit o ‘ petrecere de familie ’ , deloc amuzanta pentru rest, putinii fericiti castiga totul. Sa concurezi impotriva ‘ specialistilor ’ a fost ceva ce crescatorul mediu putea sa uite pentru ca el era invins dinainte de a incepe concursul. In special aceia care au porumbei de curse lungi si-au plecat capetele pentru ca puii dintr-o familie de fond nu se descurca prea bine in anul nasterii.

Va voi spune despre metodele acelor supermani cu porumbeii tineri. Nu sunt sigur daca europenii se descurca mai bine decat colegii lor din Taiwan. In Taiwan este vorba de foarte multi bani si atunci cand banii sunt implicati nu iti permiti sa taci si sa nu faci nimic .

Reproducere
‘ Specialistii ’ incep sa reproduca pui la sfarsitul lui noiembrie sau mijlocul lui decembrie cel tarziu. Asta se intampla in mijlocul iernii cand zilele sunt scurte si reci. Deci un sfat pentru tine draga cititorule : Daca vreodata vrei sa vizitezi Olanda sau Belgia mai bine sa stai acasa iarna. Nu este deloc agreabil , multi oameni chiar se aleg cu o depresie de iarna. Cu toate acestea nu este cazul crescatorilor de porumbei. Ei sunt prea ocupati ca sa mai viziteze un psihiatru. Sezonul de reproductie este in toi si ii mananca tot timpul pe care il are. Partea 12 Ei trebuie sa faca zilele mai lungi pentru ca porumbei nu se imperecheaza daca lumina zilei tine mai putin de 7 ore. Ei trebuie de asemenea sa le dea porumbeilor apa in mod frecvent pentru ca poate sa inghete . Ceea ce fac ei este sa aprinda lumina la ora 7 dimineata si sa o lase asa pana la 9 seara. Ei incep sa faca asta cu aproape 10 zile inainte de a imperechea porumbeii.

Cand porumbeii sunt imperecheati in noiembrie/decembrie puii vor avea varsta de o saptamana in noul an. Atunci crescatorii marcheaza puii cu inlele pentru noul an. Crescatorii care participa la cursele de fond isi imperecheaza porumbeii mai tarziu pentru ca ei stiu prea bine ca nu au nici o sansa la zborurile cu puii. In primele patru luni de viata puii primesc hrana foarte bogata in proteine (de ex. mazare ). Aceasta este considerata a fi o buna metoda pentru dezvoltarea lor.

Antrenament
‘ Specialistii ’ incep sa treaca la o hrana mai ‘ usoara ’ in luna aprilie. ‘ Mai usoara ’ iseamna usor de digerat : mai putine proteine cum ar fi mazarea si mai multa hrana de ‘ dieta ’. Rezultatul unei hrane usoare este ca porumbeii se antreneaza in mod spontan in jurul crescatoriei. Este o ‘nevoie’ absoluta. Daca puii nu zboara cel putin o ora dupa ce sunt lansati afara din crescatorie nu mai are rost sa inceapa antrenamentele cu ei. Pentru ca daca porumbeii nu zboara ca nebunii dupa ce sunt lasati liberi inseamna ca nu au conditie fizica.

Lipsa conditie fizice duce la rezultate slabe si … porumbeii s-ar putea sa se piarda la concurs! Majoritatea campionilor incep antrenamentele in mai , porumbeii au aproape 5 luni de viata atunci. Cinci luni este o varsta inaintat pentru standardele japoneze insa trebuie sa va ganditi ca vremea in Olanda poate sa fie foarte capricioasa inainte. Iar aici porumbeii nu sunt nici zburati , nici antrenati in conditii atmosferice proaste tocmai pentru a li se oferi o sansa cinstita.

Oricum vremea este atat de imprevizibila incat se poate intampla ca porumbeii sa intalneasca conditii neprielnice in drumul lor spre casa. In asemenea concursuri orice porumbel poate sa invinga , este foarte bine sa va amintiti de acest aspect cand vreti sa cumparati porumbei. Asemnea acelui mare campion japonez care are mult mai mare succes fata de altii cand cumpara porumbei.

Cum vine asta? Inainte sa cumpere el vrea sa stie care au fost conditiile meteo la concursul pe care l-a castigat porumbelul respectiv. Cu alte cuvinte : daca a fost un concurs cinstit cu sanse egale pentru toti porumbeii. Este un lucru pe care noi in Europa il facem inainte sa judecam rezultatele unui porumbel. Noi tinem cont de conditiile meteo in care s-a desfasurat concursul respectiv. In mod normal campionii urasc concursurile norocoase.

Insa asemenea concursuri au si un aspect pozitiv : outsiderii s-ar putea sa invinga ! Ele ii mentin pe acei crescatori , care sunt obisnuiti sa piarda in acest sport , in urma unui rezultat bun. Faptul ca acest ‘ rezultat bun ’ a fost la un concurs norocos cateodata este un lucru pe care ei nu il ia in serios.Invingatori norocosi sunt deasemenea porumbeii care se descurca de minune cand este un puternic vant din spate si ating o viteza foarte mare.

Sa ne intoarcem totusi la antrenamente. Eu incep de la o distanta de 10 km , urmatorul antrenament va fi de la 15 km si urmatorul pas este 20 km. La primele antrenamente se intampla rar ca porumbeii sa zboare direct spre casa si atunci eu bat pasul pe loc repetandu-le antrenamentul ( 20 , 20 km ) pana cand ei vor zbura pe directia cea buna. Abia dupa aceea ii voi duce mai departe la 30 km pana la aproape 70 km.

Programul concursurilor
Sezonul concursurilor incepe la sfarsitul lunii iunie iar cursa cea mare ( Orleans National ) este la inceputul lui august. In trecut se obisnuia sa fie la sfarsitul lui august. Asta se intampla ( important de retinut ) in timpul in care porumbeii naparleau. Iar naparlitul constituie o mare problema la concursurile cu porumbeii tineri (puii). Porumbeii care naparlesc nu castoga nici un premiu. Si ce credeti ca au facut crescatorii? Au stopat naparlirea in mod artificial. La inceput au folosit cortizon , mai tarziu au aplicat ‘ sistemul intunericului ’ ( maximul de lumina oferita porumbeilor intr-o zi : 10 ore ). De ce nu s-a mai folosit cortizonul?

A devenit un produs intrezis pentru ca este considerat a fi drog.Aceia care sunt prinsi folosind cortizonul vor fi exclusi din concursuri pe o perioada de trei ani.Pentru ca Organizatiile Nationale din Olanda si Belgia ( NPO si KBDB ) au dorit sa-i dezobisnuiasca pe crescatori sa stopeze naparlitul artificial programul concursurilor s-a schimbat. Acum concursurile nationale de fond se organizeaza mai devreme decat erau programate in trecut.Sezonul incepe cu un concurs de la aproximativv 90 km si in fiecare saptamana care urmeaza distanta se mareste progresiv. Concursurile mari ( Nationalele sau Semi-Nationalele ) sunt organizate pe distante intre 400 si … pana la aproape 600 km.

Diferit
Este de asemenea important sa stiti ca in Belgia situatia este diferita fata de alte tari europene. Spre deosebire de Olanda si Germania in Belgia crescatorii pot sa aleaga. Ei incep concursurile cu puii in mai de la Quievrain ( de la 50 pana la 145 km pentru aceia care locuiesc in nord ) si … incepana de atunci in fiecare weekend este un concurs de la Quievrain. Va vine sa credeti ca sunt crescatori care concureaza numai din acea localitate?

In Olanda ei sunt adesea luati in ras pentru ca distanta este considerata ca fiind prea scurta. Pe de alta parte trebuie sa va ganditi ca de la Quievrain pana la 250.000 porumbei sunt lansati in acelasi timp , iar acest fapt nu ii face pe porumbei sa se orienteze usor. La sfarsitul lui mai belgienii incep concursurile din localitatea Noyon sau o alta asemanatoare ( de la 160 pana la 250 km ) si … ei pot sa concureze de aici in fiecare weekend de asemenea !

In iunie si mai tarziu incep concursurile de demifond ( in jur de 350km ) in fiecare weekend iar dupa aceea ‘ Nationalele ’. Deci in luna lui iulie belgienii pot sa isi zboare puii in fiecare saptamana de la Quievrain si de la Noyon ( concursuri de viteza ) si … ei pot sa zboare si concursuri de demifond. Deci trei concursuri in aceeasi zi.O minoritate ( campionii ) prefera concursurile de demifond si nationalele din cauza unui impact mult mai mare ( prestigiul ) si mai multa atentie din partea presei.

Columbofilul mediu zboara doar la concursuri de viteza. Mai mult exista o asanumita categorie ‘ the addicts ’ ( ‘ viciosii ’ ). Ei concureaza in fiecare weekend de la Quievrain , de la Noyon si la cursele de demifond. Deci ei au porumbei care se intorc acasa de dimineata , altii vin pe la pranz iar altii dupa amiaza de la concursurile de demifond. Imaginati-va cat stress este !!! Sa fii sotia unui columbofil ‘ vicios ’ nu este deloc amuzant in weekend-uri.Pot sa va confirm asta. In Olanda oamenii nu au aceste posibilitati. Este doar un singur concurs in weekend , fapt care explica numarul enorm de porumbei din concursuri despre care strainii se intreaba adesea.

Extra hranire
Gritul este , in afara de hrana obisnuita , considerat a fi cel mai important lucru de care au nevoie porumbeii. Ceea ce fac campionii este ca incearca sa ii lase sa manance cat mai mult grit posibil. Gritul trebuie improspatat in fiecare zi sau la doua zile. Porumbeii nu mananca gritul care este lasat in voliera din cauza prafului care se depune pe el. Porumbeilor le place ca el sa fie proaspat. O data mi s-a spus de catre un doctor ( un om de stiinta care este specializat in porumbei ) cat de importante sunt mineralele pe care le contine gritul. ‘ Cand porumbeii se intorc dintr-un concurs greu trebuie sa pui putin grit in boxele lor si putina hrana obisnuita si apoi sa observi ce se intampla ’ mi-a zis el. Am facut asa cum m-a sfatuit , si intr-adevar a avut dreptate.

Primul lucru pe care l-au facut porumbeii a fost sa ciuguleasca gritul in schimbul hranei obisnuite. Cunosc un crescator care obisnuieste in mod regulat sa imprastie grit pe solul din fata volierei. Se intampla adesea , cand porumbeii se intorc de la concurs , sa aterizeze pe sol si sa manance grit in loc sa intre in voliera ! Este instinctul lor ! Corpul lor are nevoie de acele minerale. In primele cateva zile dupa concurs porumbeii primesc o hrana gen ‘ dieta ’ pentru o buna digestie , iar spre sfarsitul saptamanii , inainte de noul concurs , ei primesc o doza mai mare de porumb sau alune pentru a-si mari energia.

Medicamentatie
S-ar putea sa va surprinda insa partea medicala a jocului nu este considerata a fi esentiala , in schimb voliera este oarecum. Este din cauza schimbarilor conditiilor vremii. Punctul cel mai important este sa construiesti o voliera care este influentat de conditiile vremii pe cat de putin posibil. Daca apar probleme ele sunt in marea majoritate de natura respiratorie. Campionii incearca sa previna folosirea medicamentelor. Iar cea mai buna prevenire este un mediu perfect ( voliera , crescatoria ). Un motiv pentru care crescatorii incearca sa isi tina mainile departe de antibiotice este teama de a avea in mod constant probleme de sanatate cand porumbeii ajung la o varsta mai mare.

Si concursurile cu porumbei maturi sunt , asa cum am mentionat anterior , in ciuda popularitatii de acum a curselor cu puii , cele care conteaza cel mai mult pentru marea majoritate. ‘ Specialistii ’ sunt inca o minoritate. Unii din ei nu isi fac griji pentru mai tarziu si seconcentreaza doar la concursurile cu puii. Acestia folosesc intr-adevar antibiotice impotriva problemelor respiratorii. Este o combinatie de produse foarte cunoscuta si in Taiwan. Cand puii ating varsta de sase saptamani ei sunt tratati impotriva tricomonozei timp de o saptamana si tratamentul se repeta inaintea sezonului de concursuri.

In timpul sezonului se evita pe cat de mult posibil folosirea medicamentelor. Cel mai popular produs este Ronidazole 10%. Multi campioni adauga glucoza la el. Coccidioza nu este o problema. Foarte putini foflosesc medicamente impotriva ei. Coccidioza este in majoritatea cazurilor rezultatul unei crescatorii proaste ( o umiditate ridicata ) sao o infectie secundara ( salmonella ). Mai mult multe medicamente impotriva coccidiozei sunt ‘ factori-de-moarte ’. Majoritatea campionilor nu cred in vitamine pentru porumbeii care participa la concursuri. Vitaminele sunt bune pentru reproducatori si pentru porumbeii care naparlesc sau care sunt bolnavi ... asta este opinia generala. Pe o vreme caniculara electrolitii sunt foarte populari dupa concurs. Ei trebuie ii refaca dupa pierderea umiditatii din organism ( deshidratarea ) datorata caldurii puternice.
Medicamentele ii fac pe porumbei sa nu mai zboare rapid


Sistemul ; O dilemma
Crescatorii folosesc doua sisteme de zbor diferite. Ambele au avantajele si dezavantajele lor.
a. Unul este ‘ sistemul la natural ’. Asta inseamna sa concurezi tinerii cand acestia au oua sau pui in cuib. Este practicat de aceia care au ca tinta finala concursurile nationale cum ar fi Orleans saui Bourges. O data am facut un studiu al pozitiei invingatorilor nationali. 65 % di ei aveau un pui in cuib. Deci sa concurezi la natural ( pe pui mici ) se pare ca este un bun sistem pentru aceia care au ca tinta unul sau doua concursuri importante. Dezavantajul este ca porumbeii care sunt concurati pe oua rar se intampla sa aiba succes , ei au conditie de top si motivatie pentru doar doua saptamani. Asta se intampla cand ei au un pui mic in cuib.Un alt dezavantaj al zborului la natural este acela ca porumbeii nu se antreneaza ( nu zboara ) in jurul crescatoriei in mod spontan. Antrenamentul este considerat ca fiind foarte important , prin urmare porumbeii sunt fortati sa zboare ( sunt speriati cu o minge , un steag sau altceva ). Sau sunt dusi cu masina la o distanta apreciabila de crescatorie.

b. Celalalt sistem este sa zbori porumbeii separati pe sexe. Cel mai mare avantaj al sistemului este ca porumbeii ,au dovedit ca se afla intr-o forma foarte buna , se antreneaza in jurul crescatoriei ca niste nebuni. Zborul cu porumbeii separati pe sexe este practicat de majoritatea campionilor. Masculii si femelele sunt tinuti in compartimente ( sectiuni ) diferite. Masculii sunt antrenati dimineata iar femelele seara. Sau invers , nu are importanta. Cu cateva ore inainte de imbarcare masculii si femelele sunt lasati impreuna si li se permite contactul sexual. Cand este vreme caniculara masculii pot sa se cupleze cu femele chiar cu o zi inaintea imbarcarii. Motivul pentru care li se permite asta este ca ei sa fie deja calmi si sa nu mai fie excitati cand sunt pusi in cosul de concurs. Porumbeii care sunt imbarcati intr-un stadiu avansat de excitare , plini de stres , se vor consuma prea mult in timpul transportului spre localitatea de lansare.

In concluzie
Cand incearca sa invinga intr0un anumit concurs campionii considera ca fii cea mai buna pozitie atunci cand tinerii lor au un pui mic. Insa aceia care doresc sa fie buni in fiecare concurs ( sa invinga nu este primul lor scop ) au porumbeii separati pe sexe.
Cam atat despre ideile si metodele pe care le au majoritatea campionilor din Olanda si Belgia. Au acestia dreptate sau ei pot sa se descurce mai bine ? Am sa intreb campionii din Taiwan ca sa aflu raspunsul la aceasta intrebare.
© Ad Schaerlaeckens



Albumul selectat nu contine nici o poza.







Comentarii album • 1
BerceanuMarius 13 aprilie 2014  
PRODUSE SI ACCESORII PENTRU PORUMBEI
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.